Exces de imaginatie...crime pentru zambete...

In ultimul timp realizez ca lumea se schimba din ce in ce mai mult..e bine...cred.Tot ceea ce ma mai fascineaza la lumea aceasta cu adevarat sunt zambetele copiilor inocenti si adierea vantului ce ma saruta grabita in fiecare dimineata.
Observ din ce in ce mai multe persoane in jurul meu care se lasa dominate de ceea ce li se intampla..stiu ca ceea ce voi spune vi se va parea ciudat,insa ati observat vreodata cum oamenii din metrou,autobuz,strada in general ..din toate melodiile din telefon,mp4 sau orice altceva ,cauta o anume melodie?De ce?Pentru ca toti avem dimineti in care cautam cu disperare ceva usor dar fericit,ceva care sa ne trezeasca ,insa bland?
Adesea am zarit lacrimi in ochii persoanelor din jur,ochi sticlind in timp ce melodiile preferate intensificau durerea simtita?Oare este asta dorinta de singuratate?Este asta un refugiu?
In ultimul timp tind din ce in ce mai mult sa fac tot ceea ce mie nu imi statea in caracter..si ultima supradoza a acestor tentatii a constat in faptul ca am crezut ca oamenii se pot schimba..ca un zambet se poate naste dupa o singura strangere de mana..ca ..exista oameni care ,la fel ca si mine,se simt fericiti atunci cand orice necunoscut le atinge sufletul cu un zambet.
Visand...trec peste...trezindu-ma lupt cu realitatea si..continui..pentru ca sunt puternica si pot...pentru ca in spatele lacrimilor se ascunde: Plang,dar apoi merg si mai departe de atat! ...pentre ca doar cei ce ma cunosc cu adevara(foarte putini) stiu ca pentru mine visele si sentimentele sunt totul!

Crezand in sentimente si vise nu devii un fraier,ci o persoana curajoasa,ignorand aceste lucruri ..devi las..uitand de ceea ce te poate forma cu adevarat!